Mesaj public:

avatar alexalx79: You are my all.love.


bestwap.ro
Blogul membrului:
- goldflowerice

*meditatii
Vine o vreme cand realizezi ca tot ce ai trait au fost doar iluzii...realizezi ca ai pus sufletul in palma unor oameni care nu au stiut sa il pretuiasca...iar tot ce au facut a fost sa il arda ,putin cate putin.Si totusi mergi mai departe de fiecare data pe drumul vietii...un drum pe care trebuie sa il strabati pana la capat...un drum cu multe denivelari dar nu depinde de tine unde este acel capat.Tot ce trebuie sa faci este sa il urmezi pas cu pas.Uneori poate din neatentie te impiedici si cazi,dar te ridici,chiar daca fiecare cazatura doare,iti speli cicatricile cu lacrimi sperand ca de acum incolo drumul va fi drept.Dar oare va fi?Tu stii bine ca nu,dar iti impui sa crezi asta,cum altfel vei merge mai departe?Incerci sa intelegi de ce oamenii pe care ii iubesti cel mai mult,te dezamagesc cumplit...de ce iti confunda bunatatea cu naivitatea , de ce iti vad greselile dar nu si partea buna? de ce unii intineaza iubirea transformand-o in sclavie? de ce se cred indreptatiti sa fure viata celor ce se ofera lor cu toata fiinta?...Nimeni nu are putere asupra nimanui de pe pamant...toti suntem egali...toti avem un suflet...Nu sunt perfecta si nici nu pretind a fi,am greselile mele ,poate...sau mai degraba cu siguranta am ranit oameni dar,niciodata voit.Am invatat sa raspund raului cu bine si cel mai important pentru mine este ca am invatat sa iert,sa nu port pica nimanui,oricat de mult m-ar fi facut sa sufar..un singur lucru nu pot face...nu pot uita...Vine o vreme cand iti dai seama ca fiecare bucurie sau zambet tine pret de o clipa...ca tot ce dai e gratis iar ce primesti are un pret...Realizezi ca iubirea este puntea pe care se plimba durerea dar te incapatanezi sa mergi pe ea. Aproape ca nu mai este ceva care sa te sperie , devii imun la suferinta si tot ceea ce iti ramane de facut este sa iti tii sufletul strans in palma,sa-ti protejezi farama de lumina, Și vine o vreme cand viața te ia de guler și da cu tine de pamant atat de tare încat te intrebi daca vei putea să te mai ridici de jos...Rămai amorțit și mut de durere, cu ochii înotand în lacrimi de neputința și cu sufletul spulberat de șocul loviturii...Și pentru ce? Că ai intins mana către un cer care nu-ți aparținea ? Că ai vrut să cuprinzi în palmă o stea care nu-ți purta numele ?Că ai dorit să strangi în pumn visele pe care alții le lăsau să cadă în urma lor? Și stand în genunchi , ștergandu-ți lacrimile pe maneca manjita de noroiul în care ai fost tavalit , îti dai seama că poveștile nu sunt fără sfarșit ci se termină la un moment dat, chiar atunci cand devenisei un personaj de basm...Și te ridici... cu greu ce-i drept, dar cumva ajungi în picioare încercand să-ți regasești o umbra de mandrie și să pașești cu zambetul pe buze peste spinii lăsați în urma de neiertatoarea soartă...Va trece...Azi se va transforma în maine...prezentul va deveni trecut...și indiferent cat te-ai opune nu vei reuși să oprești cursul firesc sau nefiresc al lucrurilor...Iar daca dupa toate acestea ai înteles că există lucruri care din start sunt sortite esecului și că nu trebuie să le blamezi,atunci ești un învingator! Și nu mai contează că nu-ți poți stăpani lacrimile sau ca ești murdar din cap pana-n picioare de noroi...ci doar zambetul tău este cel care primează

ieri, 17:36
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----


1/1

Pagina personala
Autentificare
Intra in comunitate