Mesaj public:

avatar spartan_: .hi. Servus! .caf2.


bestwap.ro
Blogul membrului:
- bestboy

«prima pagina | ultima pagina»

*Istoria martisorului
Legenda mărţişorului La marginea unui sat trăiau într-o colibă sărăcăcioasă o femeie cu fiica ei. Ca să câştige pâinea de zi cu zi şi câţiva bănuţi, femeia se îndeletnicea cu torsul lânii pentru oamenii din sat. Dar tot ce câştiga dădea pe doctorii pentru fata ei care era tare bolnavă. Într-o zi, pe când torcea şi plângea de mila fiicei sale, femeia văzu o caleaşcă de foc trecând cu iuţeală dinspre pădure spre sat. Era Crăiasa Primăvară care, auzind-o, s-a oprit şi a întrebat-o de ce este aşa de necăjită. Aflând de boala copilei, Crăiasa a zis: - Ţine caierul acesta de foc şi toarce-l firicel subţire, apoi leagă o fundiţă şi prinde-o de pieptul copilei. Puterile mele o vor trezi la viaţă, aşa cum se trezeşte la viaţă întreaga natură după trecerea mea. Femeia mulţumi şi se apucă de lucru. Dar caierul îi ardea degetele şi-i era cu neputinţă să răsucească un firicel cât de mic. Începu să plângă cu lacrimi grele şi aproape că nu băgă de seamă când o altă caleaşcă de zăpadă se opri în dreptul colibei. Era Crăiasa Iarnă, care dispărea cu iuţeală dinspre sat spre pădure şi care, auzind necazul femeii, zise: - Ţine caierul acesta de zăpadă. Răcoarea lui va potoli fierbinţeala celui de foc. Răsuceşte-le laolaltă, poate aşa îţi pot fi de folos şi eu. Femeia mulţumi din tot sufletul şi se puse pe tors.Torcea laolaltă fir roşu de foc cu fir alb de zăpadă şi astfel isprăvi de tors cele două caiere. Iar după ce duse la capăt lucrul, legă o fundiţă de pieptul fetiţei. Aceasta îndată prinse putere şi culoare în obrăjori, sări din pat şi-şi îmbrăţişă cu drag mama. De atunci, în fiecare prag de primăvară, femeia împletea fundiţe alb- roşii, împărţindu-le oamenilor din sat, să le aducă sănătate şi bucurii.

28.02.2021, 15:15
+niciun comentariu | 1 vizualizari
-----
*...
Dincolo de cuvinte exista un suflet greu de inteles... In el sunt dezamagiri puternice ce il tin traumstizat si fara aripi... Un suflet ce candva era ca un copil , inocent si plin de frumos ... Canta ,dansa si era plin de veselie... Azi este trist si lacrimi curg in ploi...nu mai cunoaste drumul catre casa, caci este greu sa il mai recunoasca... Candva era un suflet frumos acum e plin de ploi si imbracat in noroi , oare cine sa il mai recunoasca... Suflet frumos!

28.02.2021, 10:10
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----
*Despre viata si dincolo de ea
„Corpul uman după moarte: - trei zile după moarte, unghiile încep să se desprindă de degete. - patru zile după moarte, părul se desprinde de craniu și toate firele de păr cad. - cinci zile mai târziu, creierul începe să putrezească, carnea se usucă și se descompune complet, insectele îți invadează organele genitale, fesele și sânii dispar complet. - șase zile mai târziu, pielea devine neagră și se desprinde treptat de pe oase; - șapte zile mai târziu, burta explodează și miroase foarte neplăcut La 60 de zile de la moarte, întregul corp este redus la nimic, cu excepția sistemului osos. Prea multă mândrie! Prea egoiști! Prea multă ură! Prea răi! Prea multă invidie ! Prea multă rivalitate! De ce toate astea? De ce nu suntem smeriți unul față de celălalt și, astfel, sa trăim mai bine viața asta scurtă pe care trebuie să o trăim? De ce nu suntem mai îngăduitori unul față de celălalt? De ce trăim copiind ceea ce face celălalt? Ai propria ta viață și nu o trăiești? Să ne iubim aproapele, să fim mai generoși. Să fim schimbarea pe care vrem să o vedem la alții. Viața e prea scurtă să o irosim prostește!” (Sursa: Institutul de Medicină Legală)

28.02.2021, 08:39
+niciun comentariu | 3 vizualizari
-----
*Viata
În 2011, Steve Jobs a murit la vârsta de 56 de ani de cancer pancreatic, lăsând o avere de 7 miliarde de dolari și acestea sunt câteva dintre ultimele sale cuvinte ... „În acest moment, culcat în pat, bolnav și îmi amintesc toată viața, îmi dau seama că toată recunoașterea și bogăția pe care o am sunt lipsite de sens în fața morții iminente. Am bani pentru a angaja cei mai buni în orice sarcină, dar nu este posibil să angajez pe cineva care să-mi poarte boala. Banii pot obține tot felul de lucruri materiale, dar există un lucru care nu poate fi cumpărat: „VIAȚA”. Pe măsură ce îmbătrâneam, mi-am dat seama că un ceas de 300 $ și un ceas de 3.000.000 $ arată în același timp. Că, cu o mașină de 150.000 de dolari și o mașină de 15.000.000 de dolari, putem ajunge la aceeași destinație. Că un vin de 150 USD sau unul de 1500 USD generează aceeași „mahmureală”. Că într-o casă de 300 de metri pătrați sau una de 3000, singurătatea este aceeași ”. „Adevărata fericire nu vine din lucruri materiale, vine din afecțiunea pe care ne-o oferă cei dragi”. Deci, sper să înțelegeți că atunci când aveți prieteni sau cu cineva cu care să vorbiți, este adevărata fericire! Cinci fapte de netăgăduit -Nu-ți educa copiii să fie bogați. Educați-i să fie fericiți. - Atunci când vor crește vor cunoaște valoarea lucrurilor, nu prețul. -Mâncați-vă alimentele ca medicamente, altfel trebuie să consumați medicamentul ca alimente. -Oricine te iubește nu te va părăsi niciodată, chiar dacă au 100 de motive să renunțe. El / Ea va găsi întotdeauna un motiv să se mențină. -Există o mare diferență între a fi om și a fi om. -Dacă vrei să mergi repede, du-te singur! Dar dacă vreți să mergeți departe, mergeți împreună. Și în concluzie: În orice etapă a vieții în care vă aflați acum, fiți recunoscători și bucurați-vă la maxim de lucrurile mici și păstrați-vă dragostea partenerului, a familiei și a prietenilor, astfel încât, când vine ziua când perdeaua coboară, puteți purta cu tine adevărata bogăție a acestei lumi, totală ... Text preluat

09.02.2021, 11:32
+niciun comentariu | 3 vizualizari
-----
*Inima unei femei ranite!
Scrisoarea unei femei rănite de bărbatul pe care îl iubea 💔 Nu poţi să vii când ai tu chef şi să-mi baţi la uşa sufletului cu pretenţia de a te pofti înauntru. Nu este un magazin non-stop, deschis exclusiv doar pentru tine. Şi aşa, te-am primit de câteva ori, la ore târzii, când în mod normal omul se odihneşte odată cu sufletul. Nici măcar nu te-ai scuzat, ţi-ai aruncat haina în cuier şi te-ai aşezat la masă, pufăind din ţigară, umplându-mi camera de ceaţă. Şi când plecai, tot în ceaţă rămâneam. Nu înţelegeam de ce veneai doar cât să fumezi o ţigară şi să îndrugi nişte cuvinte lipsite de orice urmă de viaţă. Lumea-mi era întoarsă cu fundul în sus, iar tu erai arhitectul. De fiecare dată, după ce plecai, mă apucam să strâng ce lăsai în urma ta, dar nu ţinea mult ordinea asta a mea – când mă aşezam să-mi trag sufletul, hop, îmi băteai la uşă. Şi de fiecare dată aveai un chip inexpresiv, ochi goi, costum negru – parcă veneai să comemorezi ceea ce avusesem odată. Nu am nevoie să-mi aduci aminte de ceea ce am fost, acum am nevoie să-mi aduc singură aminte de ceea ce pot fi în lipsa ta. Sunt sigură că ai crezut că iubirea ce ţi-o purtam îţi dădea dreptul să vii în vizită. Ei bine, de astăzi, am zăvorât nenorocita aia de uşă. Să te văd acum ce faci! Vei bate ca un nebun ori vei pleca definitiv? Sper, totuşi, să fie a doua variantă, căci noi nu mai suntem şi nu mai vreau să fim. Nu mai vreau să-ţi uiţi urmele prin apartamentul meu, să-ţi simt mirosul de ţigară, să trăiesc în ceaţa de după tine. Ştii, aş fi preferat să fii un bărbat responsabil, care să-şi asume ori relaţia, ori plecarea! Nu un puşti indecis, care, din trei în trei zile, îmi trecea pragul, căutând nimicuri. Aş fi preferat să te fi luptat ori cu noi, ori cu tine – să nu fi transformat lupta într-o rană veşnic nouă. Mai bine plecai fără un cuvânt, decât să rămâi bodogănind lucruri fără sens. Mi-aș fi dorit să fii bărbat! Dar, acum, uşa e închisă. Adio

21.01.2021, 19:40
+niciun comentariu | 3 vizualizari
-----

«inapoi | inainte»
2/14

Pagina personala
Autentificare
Intra in comunitate