Mesaj public:

avatar x-viorel-x: .guma. jaaa, buna dimineata, pofta mare la micul dejun[]


bestwap.ro
Blogul membrului:
- snowfall

ultima pagina»

*Cand iubesti
Când iubești, ea e cea mai frumoasă. Când iubești, stai lângă omul tău indiferent de situație. Când iubești, nu te ascunzi, i te arăți. Când iubești, nu înșeli, nu trădezi, nu arunci. Când iubești repari. Dansezi. Cânți. Îi dai și spațiu. Și libertate. Dar și totul. Judecăm oameni după suflete, nu după aparențe.

08.09.2021, 18:58
+niciun comentariu | 4 vizualizari
-----
*Si vine o zi ...
Şi vine o zi...când înțelegi...că drumul vieții tale prin \" labirintul vieții \" devine tot mai greu să poți să mai alegi...semeni iubire cu a speranței împlinire ...suspine ale nimănui şi lacrimi doar culegi...te uiți.... la ele...reci...fierbinți...secate...pustiite...cărări de suflet rătăcite şi în bătaia inimii simțite...speranță şi iubire...răni şi dezamăgire...tânguitor acelaşi dor de tine...pierdut în cele patru zări...prin inima cea frântă....acelaşi dor de mine...rătăcitor prin timp şi ieri ...şi azi...şi mâine.... Cu sufletul în palme răvăşit...priveşti la el pustiu...ce mult a mai iubit...ce răni a mai primit...ce mult a mai sperat...ce repede a fost uitat...prin câte vise amăgitoare a umblat când noaptea i-a îmbrățişat durerea ...şi nimeni n-a aflat... Îl simți cum geme şi suspină...\" el \" nu înțelege încă care-i a sa vină...se zbate între palme căutând pricină...ar vrea numai iubirea să-i fie a sa lumină....\" Am obosit \"... îți spune apoi...încet...tânguitor...de ce este menit să porți acelaşi dor...de ce mă înlănțui tot mereu cu un fior...de ce nu porți speranța prin timpul trecător...? \" Am obosit \" ...şi eu...şoptesc încet...tăcut...\" doar tu şi eu \" durerea de alții neştiută...în \" noi \" mai poate cu aceleaşi lacrimi să se audă...devine mult prea greu să simt doar a iubirii rezonanță pe aceleaşi conexiuni de undă....devine mult prea greu să aflii că iubirea din suflet e profundă....devine mult prea greu să pui o \" mască \" în fața tuturor...să arăți că eşti puternic...că rănile nu dor....m-am prăbuşit în ele de atâtea ori...mi-am adunat puterea iar de la primii zori...cu aripa cea frântă tot am zburat şi dincolo de nori....dar ...azi...tu şi cu mine...vom sta doar în tăcere...nu va ştii nimeni ...că nu avem putere.... Mâine...pe scena vieții noastre iar vom juca un \" rol \"...\" suntem cei mai puternici \" strigat dominator....fără să vrei înveți să fii actor...şi viața îți devine acelaşi regizor....căci cine îşi mai arată ca noi... tot sufletul la purtător ...cine mai recunoaşte ...că a obosit...şi azi ne adunăm în palme...tot sufletul rănit...?

08.09.2021, 18:44
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----
*Sunt un om si am defecte
......sunt om si am si defecte. Pentru mine defectele sunt ca tocurile inalte. Trebuie sa fii in stare sa le porti. Nu poti sa mulțumești pe toata lumea chiar daca te-ai sili asta toata viata. Nu poti târâ dupa tine dorintele si orgoliile altora. Nu poți împăca toate năzuințele oamenilor chiar daca faci asta cu toată ființa ta. Oameni sunt multi , dorințe din belsug. Ambiții pe măsură. Unii dau lectii exact cum trebuie sa traim noi, dar niciodata n-au habar de cum trebuie sa-si traiasca propriile vise. Însă.... Doar cu acul dragostei si cu firul de ata al blândeții poti sa aduci mulțumire în sufletele semenilor.

08.09.2021, 08:30
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----
*Si cand iti va fi dor...
Și când îți va fi dor, coboară-ți încetișor gândul în suflet și caută-mă în adâncul lui. Pe undeva pe acolo, trebuie să găsești rătăcit vreun zâmbet de-al meu, vreo urmă de ironie ușoară sau căldura unei îmbrățișări în gând. Când îți va fi dor, strigă-mă! Numele meu e.... \"Amintirea ta.\"

08.09.2021, 08:30
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----
*In gara vietii stau si astept
În gara vieții stau şi aştept...peronul pare gol...nimic nu-mi pare drept...în jurul meu umbre ,suspin şi lacrimi...tristețe răvăşită în neştiute patimi...Lumina pare stinsă la căpăt de tunel...oare , a plecat chiar şi ultimul tren...sau numai gândul meu răscolitor în dor tânguitor ...cu lacrima în gene , îmi spune că e prea târziu sau încă prea devreme...? Încă nu ştiu adresa...spre tot şi nicăieri...prin azi şi mâine , purtând bagaj în suflet dorul şi amintirile de ieri... în labirint de drumuri , cărări ascunse pe pământ...sau doar prin vise şi dorințe , rătăcitoare tainic prin adieri de vânt... O ultimă țigară mă învăluie cu fum...privesc la ea cum arde...totul devine scrum...îl risipesc pustiu prin cele patru zări...vântul îl poartă iar prin şoapte şi chemări... E prea târziu....sau poate prea devreme...trecutul tot prin dor cu \" dor de noi \" se cerne...se agață iar de mine ca fluturele în zbor...lăsând urme pe suflet prin timpul trecător... Bilet spre suflet eu aş cumpăra....şi prețul l-aş plăti mereu cu inima...să plec departe şi să rămân acolo...doar în \" lumea mea \"...unde există doar iubire şi adevăr în ea.....

08.09.2021, 08:29
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----

inainte»
1/50

Pagina personala
Autentificare
Intra in comunitate