Mesaj public:

avatar doru_calatoru: Buna ziua .bestwap.o fata sa conversam?


bestwap.ro
Blogul membrului:
- may74

ultima pagina»

*Eu nu am nevoie
,, Eu nu voi fi niciodată o a doua alegere pentru cineva, fiindcă mă respect prea mult, îmi respect acest suflet al meu mereu luptător, îmi respect felul cum pot face față situațiilor îmi respect prea mult tăcerile care le-am ținut să-mi pârjolească sufletul de teamă să nu pierd iarăși oamenii din viața mea...Eu... îmi respect prea mult rănile pe care nu le vede nimeni ascunse după zâmbetul meu... Știu că pot oferi ceea ce poate oferi orice barbat, știu că merit ca fiecare om, să fiu iubit, să fiu căutat atunci când și eu am nevoie de a fi căutat. Niciodată nu voi fi un ultim refugiu al unui suflet obosit care crede că merit și eu o mică fărâmă din atenția lui... Merit totul, fiindcă la rândul meu pot da totul, iar dacă în dragoste nu primesc acel ,,tot\'\' atunci să fie nimic. Sunt în lumea asta destui bărbați care leșină la un mic gest de afecțiune, eu...nu vreau gesturi, cuvinte, eu vreau persoana. Un om care nu-mi poate oferi timpul său, mie acel om nu-mi poate oferi nimic și nici nu va primi nimic, decât ceea ce oferă, sau poate nici atât fiindcă eu nu mai rup fărâme din mine pentru nimeni, nu-mi mai permit asta, nu mai am de unde... Eu nu am nevoie de o femeie să trăiesc, am avut cândva nevoie de una să exist, să mă nasc. Dar eu niciodată nu voi strânge firimituri de dragoste, fiindcă mă am pe mine, iar eu mă pot iubi de zece ori mai mult decât un suflet obosit care uneori își aduce aminte să-mi ofere și mie al doilea sau al zecelea loc din viața lui... Pentru refugiu există gară...bordeluri...psiholog... cazinouri...alcool... Un barbat ca mine este făcut pentru dragoste...și dacă nu crezi... privește-mă cum plec...\'\'

17.05.2020, 23:01
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----
*Culorile sufletului meu
Culorile sufletului meu... Aud din ce în ce mai des expresii care mă îndeamnă să mă gândesc la importanţa evenimentelor din viaţa unui om. Cred că nu este fiinţa care să nu-şi fi dorit măcar o dată să dispară pur şi simplu, chiar şi pentru câteva momente. Idealurile care au luminat calea mea, și de fiecare dată mi-au dat un nou curaj de a înfrunta viața cu bucurie, au fost: Bunătatea, Frumusețea și Adevărul. Viaţa este o sumă de întâmplări. Ştiu că trebuie să învăţăm ceva din fiecare lucru care îşi lasă amprenta asupra noastră. EU am învăţat să cred în puterea mea de a o lua mereu de la capăt. Am învăţat, cu multe eforturi, să cred în mine şi în ceea ce pot realiza, departe de mustrările sau descurajările celor din jur. Îmi asum faptele urmate de anumite decizii, bune sau rele. Am primit în viaţa mea oameni care nu ar fi meritat să îmi treacă pragul. Şi i-am iubit cu tot cu defecte şi calităţi. Am acceptat şi suportat foarte multe, pentru că m-am văzut bun şi îngăduitor.Am tăcut de nenumărate ori, mi-am plâns în palme şi mi-am alimentat sufletul rănit, oferind fără să mă aştept să şi primesc, deşi acel lucru era normal, ba chiar firesc. Apoi am realizat că nefericirea mea provenea tocmai din faptul că iubeam nişte suflete goale. Nu-mi face bine să fiu înconjurat de oameni care nu reuşesc să vadă un sens, oricare ar fi el. Viaţa mi-a arătat toate feţele ei, dăruindu-mi lucruri frumoase, dar şi întâmplări care mi-au lăsat răni adânci. Astăzi am umblat prea mult prin lume şi mi-am dat seama că sunt un idealist Sunt copleşit de acest adevăr. Dar nu îmi pasă. Am curajul să ies în mod sistematic în afara realităţii. În acest mesaj e vorba de iubire, de speranţă, de libertate, de frumos! Pentru că vreau să văd frumuseţea din fiecare lucru care se întâmplă, pentru că ştiu că trecutul îşi are locul undeva în spate, iar eu m-am decis să trăiesc acum, nu atunci. Pentru că în clipa în care fărâme de amintiri ies la suprafaţă, le iau cu grijă şi le pun la loc, în acelaşi colţ de suflet, în acelaşi loc bine ascuns, unde fiecare imagine găseşte un adăpost. M-am privit pentru o clipă în ochii oamenilor ca într-o oglindă şi nu ştiu de ce, dar ceva îmi încălzea obrajii. Am realizat că mă tăiasem în cioburile din ochii lor, căci am văzut acolo cuvinte şi sentimente aruncate fără reguli, şi nu îmi mai găseam locul. M-am privit azi, m-am privit mâine, m-am privit poimâine, şi am văzut o imagine deformată, o oglindă mai prăfuită. Am realizat că mă priveam în sufletele acelor oameni. Cuvintele, sub greutatea lor mă plec, căci au omorât atât de mult din mine, iar la fiecare pas am zărit cioburile unei inimi. Le-am adunat şi-am hotărât să merg mai departe. Am încercat să construiesc un puzzle, unde parte importantă din acea imagine eram eu, cel care vede un sens şi care îşi doreşte mereu mai mult. Când ţi-e sufletul greu şi inima ghemuită, vezi totul doar în alb şi negru, fără pic de culoare. Am încercat să văd câte-o culoare din fiecare întâmplare. Cu roşu regăsirea şi cunoaşterea, cu verde libertatea simţirilor, cu alb sinceritatea şi transparenţa, şi cu albastru claritatea dorinţelor pe care o să le revăd din nou într-o apă limpede, alături de un nisip fierbinte. Acum sufletul meu e liber. A învăţat să fie mai detaşat. Să simtă şi să iubească, să ardă şi totuşi să rămână intact. Azi am sufletul albastru, dar nu e albastrul ăla de dor şi jale, ci acea culoare limpede, de suflet senin. Tu în ce culoare ţi-ai îmbrăcat sufletul?

09.03.2020, 19:33
+niciun comentariu | 3 vizualizari
-----
*Cand citesti
Când priveşti în sufletul tău, dă-ţi seamă că citeşti într-o carte în care mii de ani şi-au scris enigmatica lor poveste şi nu te mira de nu poţi citi toată încălcita carte, nici nu poţi înţelege multe din câte citeşti în ea.

06.03.2020, 22:56
+niciun comentariu | 1 vizualizari
-----
*Exista o lumina
Există o lumină care strălucește dincolo de toate lucrurile de pe pământ , dincolo de cel mai înalt dintre cerurile cele mai înalte…aceasta este lumina care strălucește în inima ta... Seară plăcută , noapte lină !

06.03.2020, 22:53
+niciun comentariu | 0 vizualizari
-----
*Sunt ochi prea importanti
Sunt ochi prea importanţi în viaţa mea, /Cu ei văd chipul ochilor din gând,/ Sau poate doar lumina din cuvânt /Ce creşte-n noi tăcerea dintr-o stea.// Sunt ochi care ne văd când ne privesc, /Privirea lor e-o clipă dintr-un zbor,/ Popas tăcut prin dorul călător, /Când stelele din noapte izvorăsc.// Pe cerul nostru, stelele-s clipiri, /Iar ochii noştri printre nori clipesc /Şi-n limba lor cu stelele vorbesc /De-o lume izvorâtă din priviri.// Se creşte-n suflet un surâs sfios,/ Şi sufletu-l priveşte liniştit, /Iar ochii-i par un soare răsărit/ Pe chipul unui gând cu chip frumos.//Oricât ar fi de trist, de obosit, /Un suflet nu va fi decât izvor, /Ce-aduce-n oameni clipa de fior /A visului prin visuri izbândit…// Când ochii mei sunt osteniţi şi goi, /Când sufletul mi-i trist şi necăjit/ Şi gândul printre lacrimi risipit, /Privesc privirea ochilor din noi,/ Adun din ei ce-n suflet mai ascult, /Prin ani cusuţi cu stele pe Cuvânt,/ Prin slova care creşte din pământ, /Prin ochii care văd ce ştiu demult. //Şi s-ar putea ca lumea nimănui/ La care, astăzi, uneori, privesc, /Prin geana unui ochi dumnezeiesc, /S-o pot vedea frumos, prin ochii lui. //Un suflet este-o poartă şi-un pridvor,/ Ce cresc în noi puterea de-a privi,/ Şi-aduc în oameni timpul de-a iubi /Căci ochii lui iubesc nemuritor.

24.08.2019, 21:00
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----

inainte»
1/36

Pagina personala
Autentificare
Intra in comunitate