Mesaj public:

avatar vasi4flori4ever: .stelute.


bestwap.ro
Blogul membrului:
- crazyboy1

*Ce face omul cu iubirea lui
Se ia iubirea ca sentiment de analizat, i se admiră frumusețea, se așează cu grijă și când dai să o privești prin lentila microscopului: a dispărut! Și uite așa, iubirea te învață să nu o supui unui astfel de experiment. Iubirea, sentimentul drag și dorit de către orice pământean. Cea care îi arată omului cât de puțin știe despre cât e capabil să dăruiască și să se dăruiască. Ce poate face omul cu iubirea lui? Este o întrebare la care omul poate oferi o mulțime de răspunsuri, iubirea luând forma creativității și a sensibilității fiecăruia. Tolstoi spunea că “totul e legat numai de iubire”. Pornind de la această idee, iubirea devine acel ingredient care face diferența: dă gust, culoare, dă viață, crește. Da, și ea trebuie să crească, pentru a aduce maturitatea și înțelepciunea în sufletele celor în care locuiește. Doar că din păcate, dezvoltarea fizică cunoaște un avans comparativ dezvoltării noastre emoționale, și astfel ajungem să fim adulți cu apucături de copil. Jucăria mea, mâncarea mea, și multe altele ale mele. Și din păcate, până când iubirea ajunge să cunoască maturitatea se luptă cu dorință omului de a poseda, cu gelozia, cu neîncrederea. Cu toții o căutăm, însă totul depinde de unde alegem să o facem: prin cearceafuri, “descărcări electrice” sau la pas, doritori de a o descoperi. Pentru că în funcție de intenția noastră, ne bucurăm de ceva. Și nu există vreo modă care să aducă sau să scoată iubirea din tendințe, pentru că ea e noul, ea care se reinventează mereu după legăturile țesute de către cei doi. Ce poate face omul cu iubirea lui? Să o împărtășească. Să o îmbrace în cuvânt, în atingeri, dar niciodată în păreri de rău. Să o poarte cu el și să privească lumea prin ochii ei și să se bucure de ce îi este dat să vadă și mai mult decât atât, să simtă. Pentru că iubirea e cea care ne vindecă de noi înșine

12.05.2022, 19:14
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----
*Cerul sfârșește aici
Unele poveşti incep cu o parte din cer, sub un soare ce nu aparţine nimănui şi la care nici măcar nu ai indraznit sa visezi. “Vezi cerul in minunate culori!” Si de la cer până pe pământ, au trecut mii de cuvinte pe care le-ai strans si le-ai dat forma sufletului meu, au trecut cateva nopţi şi câteva gesturi de tandreţe, aşteptand ca acelaşi cer să capete culoarea de la inceput. Au trecut dimineţi în care te-ai trezit fericit, cu gandul că undeva, dincolo de cer, există o femeie căreia i-ai dat din putinul tău in schimbul puţinului său şi care, cu doar câteva vorbe, te-a făcut să zâmbeşti si să uiti că-ntr-o vreme, pentru tine, cerul nu a avut nicio culoare. Şi dacă vine sfarsitul e poate pentru că şi cerul mai oboseşte să-ţi vegheze povestea. Poveştile se trăiesc, nu se scriu pe nisipul unei plaje murdare, asteptand primul val să le cureţe. Poveştile se trăiesc, nu se imaginează, aşteptând acelaşi soare ce nu aparţine nimănui să le transfome in cenusă. Pentru ca azi cerul meu sfârşeşte aici şi tot azi, imi promit, intr-o poveste, ca de fiecare dată când mă voi uita la cer să -mi amintesc de tine. Pentru ca Tu vezi cerul in minunate culori. Aşa incep poveştile si aşa sfârşesc uneori.

07.05.2022, 12:58
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----
*Pentru tine
Am luat în palmă un bulgăre de gheață. Și m-am gândit la inima ta, bucățică de răceală dureroasă. Am vrut să-l arunc, să trimit departe pumnul de sticlă ce m-a infipt înapoi în lumea sa de răceală, de uitare, de frig…dar aș fi devenit și eu de gheață. Și atunci am vrut să împrăștii căldură, să topesc măcar bucățica din palma mea. Simțeam durerea plină străbătându-mi palma și dându-mi fiori reci…și asta pentru că doream să-i dau căldură, protecție. Am strâns pumnul. Cu cât îi dădeam mai multă iubire, cu atât primeam mai multă durere, dar nu am renunțat, știam că se topește chiar dacă nu încetează să-mi arate că e dureroasă și rece. Am închis ochii și am așteptat…. sufletul mi-a tresărit, am simțit cum durerea și răceala împrăștiate în corpul meu se transformă în căldură binefăcătoare, profundă, învăluind pumnul meu protector cu atâta iubire, atâta ce niciodată nu gândeam că poate veni din partea unui glob de gheață. Am deschis ochii și am privit palma, era cuprinsă de firicele calde de apă, ca niște degete de lacrimi ce îmi mulțumeau pentru… nu știu ce.

28.04.2022, 10:27
+niciun comentariu | 4 vizualizari
-----


1/1

Pagina personala
Autentificare
Intra in comunitate