Castigatorii Premiului de la ora 21 sunt: in1ma_de-st1cla (10.000+), awesomeone (8.000+) si mereu_singur (7.000+)!
depune mesaj



Mesaj public:

avatar flo4you: Ce am ajuns.. sa votez pozele ca răspuns la mesaje e tot mai greu


bestwap.ro
Blogul membrului:
- apparent

ultima pagina»

*De ce renunta oamenii...
Pentru ca au acest drept, alternativa, posibilitate. Pentru ca este mai usor sa renunti decat sa lupti. Pentru ca bataia doare. Pentru ca le este teama. Pentru ca nu cunosc gustul dulce al vitoriei...dar totusi, de ce? Oare chiar e mai simplu sa renunti la ceea ce iti doresti? Oare e asa comond sa nu faci nimic pentru a-ti atinge scopul? Daca pe moment iti e mai bine, inseamna ca si pe viitor iti va fi? Uneori nu stiu cine sunt, unde sunt, cum sunt, de ce sau ce sunt! Dar asta nu ma face sa renunt. Uneori raspund la intrebarea \'ce faci?\' cu \'bine\' doar dintr-o proasta obisnuinta. Cand nu faci nimic, faci bine? Nu! Nu vreau sa renunt! Vreau sa duc totul pana la capat. Vreau sa lupt pentru visul meu! Vreau sa am satisfactia ca macar am facut tot ceea ce tine de mine, pentru asta! Vreau sa ies invingator din lupta numita viata! Si nu, nu vreau nimic maret. Vreau doar sa fiu eu! Asa cum vreau... eu nu renunt! Doar imi rezerv dreptul la simplitate... Si totusi...de ce renunta oamenii?

07.05.2013, 08:04
+niciun comentariu | 6 vizualizari
-----
*Batranelul...
Dincolo de timp. dincolo de noi. dincolo de puterea omeneasca de a intelege, viata are si un sfartsit! desi oamenii, in agitatia si forfota urbana, uita acest lucru...nu sunt nemuritori! cu opincile rupte si ingalbenite de timp, se plimba un baston de a carei forma noduroasa se sprijina un batranel. scund. uzat de trecerea timpului, insa cu seninatatea vie in privire. un batranel ce nu intelege unde se grabesc toti oamenii ce i se misca precum un furnicar, prin jur. un om ce a trait simplu si acum e inghitit de oameni ce nu-l vad, sau nu vor sa-l vada. oameni ce se lovesc de el. el pentru ei nu exista. dar merge inainte batranelul, printre oameni, pe langa oameni...merge si nici nu mai incearca sa inteleaga agitatia. poate nici acei oameni nu inteleg. ei nu au timp, decat sa se grabeasca. batranul era la capatul vietii sale...cauta un loc in care sa-si gaseasca sfarsitul... ajuns in mijlocul naturii, isi lasa bastonul sa cada, si ridica privirea spre cer! se lasa usor pe spate si inchide ochii bombardati cu segvente din filmul vietii sale. cade si se stinge in acelasi timp. omul asta avea nevoie de liniste, sa plece! orasul nu-i putea oferii aceasta liniste. natura insa e locul ideal. e nepasatoare. altcineva ii va lua locul. poate chiar in acelasi timp, un planset de copil nou-nascut avea sa se auda!

06.05.2013, 12:58
+niciun comentariu | 3 vizualizari
-----
*Ultimul sarut
Striveşte-mi lacrima-ntre gene Striveşte-mi ultimul sărut Căci am jucat pe-atâtea scene Doar roluri dintr-un teatru mut. Striveşte-mi visele în palmă Striveşte-mi sufletul sub paşi Căci a venit ultima toamnă Şi poţi prin frunze să mă laşi. Striveşte-mi lacrima iubirii Striveşte-mi şi privirea-n zori Dar nu uita că fericirii I se cuvin atâtea flori. Striveşte-mi lacrima-ntre valuri Striveşte-mi viaţa în zăpezi Şi vino-apoi cântând pe maluri Din când în când să mă mai vezi. Striveşte-mi clipele în noapte Striveşte-mi nopţile în zori Căci ultimele mele şoapte Se pierd încet,printre ninsori. Striveşte-mi gândul şi amintirea Striveşte-mi ochii verzi în flori Şi-n veci să nu-ţi întorci privirea Căci m-ai uitat de atâtea ori. Noi am jucat pe atâtea scene Doar roluri dintr-un teatru mut Striveşte-mi lacrima-ntre gene Striveşte-mi ultimul sărut.

05.05.2013, 00:31
+niciun comentariu | 1 vizualizari
-----
*Frig de dor...
Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?Eu da.De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul,un zambet inocent si cald care vorbea si tacand,o imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima.Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica,in nopti tarzii de primavara?Eu da.In tacerea din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea ,pentru o apropiere imposibila,deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza,pasarile ce vin pana-n fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am nevoie,copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de ploaie,un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care a-nvatat-o.Ati simt cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa planga de neputinta si de dor?Eu da.Cum mii de cuvinte pleaca din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi rostite?Pentru ca cea ce-ar trebui sa le asculte e,mult prea departe?Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu pot incanta auzul celei dragi?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau niciodat?Eu da.Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau are?Ne ajuta,ele,lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet?Voi ce spuneti?De ce nu ne plac lacrimile oare?Nu cumva ar tebui sa le iubim?Dar mai e loc pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima?Voi ce credeti?Si timp?Dusmanul nostru cel mai de temut?Poate ca da,poate ca nu.Voi afla raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun?Poate ca da,poate ca nu.Dar eu voi astepta,aici,in cercul meu de ganduri ce ma inunda cu miile in fiecare minut.Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma insel?Si daca se va-ntoarce?Va fi mai buna si cu-o idee mai increzatoare?Mai putin stapanita de-o teama pe care,culmea eu am intuit-o,ba mai rau,am si-nteles-o?Poate ca da,poate ca nu.Ideea e ca eu voi astepta,si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat de frig....de dor.

azi, 18:57
+niciun comentariu | 5 vizualizari
-----
*Liniste,dorm iubirile
Nu vreau sa mai judec plecarile si nici ora fatidica in care ele s-au hotarat. In vremuri inselatoare si libere ca niste muze bete, acum cateva lacrimi in urma, priveam sceptic renuntarea si nu puteam sa inteleg cum e viata traita de tine prin altcineva care iti spune numele cu glas din ce in ce mai strain. Se intampla ca din uimirea inceputului sa ajungem sa mai tinem minte doar nerabdarea finalului. Durerea celui care spune ultimul cuvant inainte de a pleca va fi cea care se va uita prima, singuratatea celui lasat va fi cea mangaiata. Daca esti un fugar nimeni nu te vrea aproape, si nimeni nu-si gaseste timp sa te asculte, raspunde la intrebarile lor si chiar si cel care se arata indulgent va suspecta infidelitati superficiale. Dar nimeni nu stie adevarul si nimeni nu te prinde pe tine cand toti au fugit sa il ridice pe cel ramas. Caderea ta e cea care s-a transformat prima in neliniste inca din vremea cand celalalt nu vedea nimic ranit in tine. Tu ai fost acolo la locul accidentului de prima data si ai plans primele iluzii stinse, tu te-ai purtat in zile seci ca si cum nu s-ar intampla nimic, tu ai incercat sa stai o vreme departe ca sa vezi daca ti se face dor, tu ai cautat apoi raspunsuri pentru lipsa atingerilor, si a vorbelor si a disperarilor neimpartasite si intr-un sfarsit, poate sfarsitul linistii, ai ales sa renunti. Deodata esti un om care vrea, prins in mintea unui om care nu mai poate. Si asa se termina furtuna ta, intr-un apus strivitor al mainilor ce s-au iubit prea de dimineata. Daca ne obisnuim cu renuntarile nu inseamna ca avem abilitati de supravietuitori ci ca avem nefericiri de muritori. Si atunci nu faci decat sa astepti momentul in care iti vei putea vorbi din nou. In alta viata. Una luata de la capat. Vrei sa te auzi cu sinceritate in gand, sa intelegi tu mai intai ca asa e cel mai bine, si asta nu a fost doar o replica spusa inainte de a plange lipit de usa inchisa. Stii ca pana atunci va fi greu, dar sa nu te desprinzi de inima ta, cea care a gasit motive ca tu sa respiri dupa toate loviturile date si primite. Va veni poate vremea sa regasesti ce se pierduse, sau poate nu. Acum trebuie sa te uiti in ochii tai si sa spui ca sunt cei mai frumosi ochi plansi care vor putea privi din nou atunci cand se vor inchide inca o data cu gene lungi de emotie. Linisteste-te si dormi putin.

ieri, 13:30
+niciun comentariu | 2 vizualizari
-----

inainte»
1/27

Pagina personala
Autentificare
Intra in comunitate